Un alt fel de reazem!
Zile posomorâte de toamnă.
Care le-o fi și lor prilejul?
Oare lăsând nostalgia zilei de azi să te cuprindă pentru o vreme, ti-ar prii in vreun fel?
Desigur, sunt multe alte lucruri de rezolvat și timpul nu-ți îngăduie. Mai mult, știu ce spui, la ce ti-ar fi de folos sa te afunzi în gânduri demult ingropate sub presiunea întâietăților mundane?
Și dacă cuprindere toamnei, dincolo de temerea ta de a o lăsa să te învăluie, te va însoți pe o cărare a iertării? De tine, de alții..
A unei priceperi ce la timpul ei nu ți-a fost hărăzit să o înțelepțești?
Se poate că într-un astfel de răgaz reflectorul minții să te facă infinit de frumos. 
Pentru că, poveștile nelămurite în iertare scurmă grote năucitoare pentru sensibilitatea duhului tău!
Fă-ti curaj, iar dacă nu poți singur, găsește-ți reazem.
